Cum oprim timpul?

cum-oprim-timpul

Zilele trecute am văzut o filmare care mi-a rămas în minte și nu dă semne să plece de acolo prea curând. Nici n-aș vrea pentru că a trezit în mine niște sentimente aparent greu de dus, însă cu efect pozitiv pe termen lung. Pentru această filmare minunată îi mulțumesc minunii de om, Loredana Dinu – Mamă de Matei.

Las aici linkul postării ei.

Am văzut filmulețul de 5 ori cu lacrimi în ochi și vinovăție în suflet.

Pentru că timpul zboară mult prea repede;

Pentru că ziua pare să aibă prea puține ore, iar noi avem prea multe sarcini de îndeplinit;

Pentru că diminețile se desfășoară în grabă ca să ajungem la grădiniță, școală, serviciu;

Pentru că poveștile de seară nu sunt niciodată suficiente. Ce să mai spunem despre pupici și îmbrățișări?!

Pentru că visăm doar la zilele de sâmbătă și duminică; în celelalte găsim prea greu timp și pentru noi;

Pentru că ne lăsăm deseori duși de valul vieții de adult, încât uităm să fim copii;

Pentru că renunțăm, uneori, la a coborî (la propriu) la nivelul copilului atunci când vrem să îi explicăm ceva;

Pentru că nu ne dăm seama că puiul de om nu mai e cel de ieri. Azi e deja o idee mai mare, iar noi începem să-i rămânem o idee mai mici.

Și ne bucurăm că merge. Apoi că vorbește. Deodată, își face primul prieten la grădiniță. Clipim o singură dată și el are deja ghiozdanul în spate. Are proiecte, teme, grup de prieteni. Are aripi care devin din ce în ce mai puternice. Ne uimește pe zi ce trece cu descoperirile lui despre lume, despre el însuși, despre noi, despre viitor. Are planuri și dorințe.

Dacă a găsit cineva butonul de pauză, să-mi spună și mie. Aș vrea doar o îmbrățișare în plus, poate chiar și o poveste de noapte bună. Aș fura chiar și un pupic dat în grabă, într-o dimineață de luni.

Până una alta, nu ne rămâne decât să fim AICI și ACUM, cu sufletul și trupul alături de cea mai importantă comoară a vieții noastre, copilul nostru. Și cum bine a spus Loredana, să luăm fiecare zi drept o șansă în plus să fim din ce în ce mai buni pentru noi și copiii noștri. Să învățăm unii de la alții și să acceptăm că, uneori, cei care ne pot învăța o mulțime de lucruri noi sunt chiar copiii noștri.

Până data viitoare, nu uitați să fiți copii! Râdeți mult și lăsați micile bucurii ale vieții să vă surprindă în fiecare zi!

File semnate cu praf magic de copilărie, pentru toți copiii cu vârste cuprinse între 7 și 99 de ani 🤍

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *