Opt lucruri care mi-au plăcut din prima săptămână la grădinița din Viena

ce-mi-a-placut-la-gradinita-din-viena

Când îmi place un lucru, un loc sau o persoană, îmi dau seama de la început de asta. La fel s-a întâmplat și cu grădinița puștiului. Am povestit deja cum mi-am dat seama din prima secundă că am găsit grădinița perfectă pentru noi, pe vremea când încă nu făcusem înscrierea copilului acolo. Apoi, am încheiat prima săptămână de grădiniță a puștiului cu zâmbete și încredere că totul va fi bine.

Așadar, am făcut o listă cu lucrurile care mi-au plăcut la grădinița de stat a fiului meu (cu taxe zero și atenție deosebită pentru copii):

  1. Fiecare grupă este condusă de 2 doamne educatoare + o asistentă, un ajutor al doamnelor educatoare, prezentă în grupă de la prima până la ultima oră a zilei)
  2. Doamna educatoare i-a acordat atenție deosebită copilului meu, adică a stat numai lângă el, i-a prezentat jucăriile disponibile și s-au jucat împreună.
  3. În primele zile de grădiniță au fost doar câteva jucării în sală. Foarte puține; sala părea, la prima vedere, destul de tristă. Apoi au apărut decoruri și jocuri noi, care au înveselit-o. (Periodic, se aduc alte jucării și se iau cele folosite în ultima perioadă, astfel încât copiii să nu se plictisească niciodată)
  4. Toată lumea era (și încă este!) foarte relaxată! Se vede asta din atitudinea doamnelor educatoare, a doamnei directoare, a personalului auxiliar … nu e om în acea grădiniță care să nu îți zâmbească și care să nu te salute cu voioșie
  5. Au bucătărie proprie
  6. Doamnele educatoare nu au purtat măști, oferind copiilor normalitate, chipuri blânde și zâmbete largi. Din fericire, situația pandemiei permitea, la acel moment, acest lucru. În prezent, doamnele poartă măști, însă copiii nu au purtat și nu poartă nici acum.
  7. Copiii au avut parte de acomodare blândă, cu un părinte alături. Eu am avut voie să îl duc și să îl iau pe puștiul meu de la ușa grupei, în fiecare zi (și încă fac asta; atât eu, cât și ceilalți părinți). Fiecare copil a avut parte de acomodarea potrivită lui. Dacă pentru unii câteva zile sunt suficiente, pentru alții, cum a fost și cazul nostru, a fost nevoie de aproximativ 4 luni.
  8. Copiii din grădiniță nu țipă, nu aleargă și nu se împing! Nici pe hol, nici în clasă. Cine lucrează în învățământ, îmi înțelege mirarea 🙂

Ce a făcut copilul la grădiniță în fiecare zi, timp de 2 luni?

S-a jucat! Da, ați citit bine! S-a jucat și atât. De fiecare dată, în compania doamnei educatoare care a vorbit cu el în limba germană, l-a încurajat, a creat jocuri cu el și cu ceilalți copii din grupă.

Mai este grădinița bau-bau pentru copilul meu?

Din fericire, nu! Pot sa spun că puștiul s-a relaxat, în sfârșit! Nu cunoaște multe cuvinte în limba germană, dar s-a prins că poți să comunici aproape orice prin body language 🙂 . Acum stă la grădiniță de la 8:00 la 12:00, și-a făcut prieteni, aduce în fiecare zi acasă câteva desene făcute de el în ziua respectivă, se joacă în curte și participă la activități. Tot timid, dar măcar participă 🙂

File semnate cu praf magic de copilărie, pentru toți copiii cu vârste cuprinse între 7 și 99 de ani 🤍

Până data viitoare, nu uitați să fiți copii! Râdeți mult și lăsați micile bucurii ale vieții să vă surprindă în fiecare zi!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *